Category Archives: Uncategorized

Am găsit busola?

”Am găsit busola?”

Scriam în urmă cu un an câteva rânduri care, din păcate, cred că au rămas de actualitate:

Luarea și păstrarea direcției între două puncte aflate pe o hartă, fie ele pe pământ sau pe mare se face de când lumea cu ajutorul busolei. Navigarea pe mare de exemplu, un uriaș de apă fără vreun punct de reper în afară de cerul înstelat se făcea cu ajutorul busolei, compasului și neapărat cu cerul senin deasupra. Busola, așadar, era un element nelipsit din viața oricărui marinar. Însă busola în buzunarul unui tâmplar, nu ar avea niciun rost. Vedeți, marinarul și busola trebuie să fie luați câte doi, altfel nu își găsesc niciunul rostul fără celălalt; nu marinar fără busolă este șomer.

Ei bine, de paisprezece zile avem în piețe o mare de oameni care pare că și-au găsit busola – bine era să și-o găsească pe 11 decembrie. Pe de altă parte, acasă, în fața televizoarelor, avem un popor care se pare că și-a pierdut busola.

Ah, era să uit, nu e vorba de busola aceea pe care o folosesc marinarii, ci e vorba de o busolă morală, simț etic, echerul care îmi arată binele și răul.

Mă scandalizează gândul că unchiul și mătușile care m-au crescut, cu o dragoste dezinteresată și – vorba aia duminică de duminică prezenți în biserică, sunt captivi post-adevărului prezentat de anumite televiziuni. Cu o lună în urmă, într-o vizită a lor la noi la Cluj, mi-au spus: ”Se vede că aveți primar bun, ca Firea, uite și la voi e asfaltat bine”. Să cad jos din mașină, dar repede am răspuns cu replica. ”Știai că Boc e primarul Clujului?”. Repede mi s-a spus că deja vede că e primar slab, că doar s-a grăbit să îl compare cu Firea. Am încercat să îi spun că am fost recent în București, dar viața cu Firea primar nu e așa cum o vede el la TV. Mi s-a închis gura: ”Nu știi tu că ești tânăr…”

De ce am ajuns aici? Ce vină au părinții și bunicii? Dar multinaționalele? Unde e Soroș să îmi iau și eu banii că doar am fost 5 oameni la proteste? Se leagă ceva? În capul meu se leagă.

Mai bine de o generație, țara asta a funcționat majoritar cu merge-și-așa, și cine-mparte parte-și face. Nu vi se pare ca asta vedem în ultima lună de guvernare roșie? După 50 de ani de căpătuit o țară în care competiția și capacitatea erau subjugate intereselor și membrilor de partid, cum să învăț peste noapte că regulile jocului s-au schimbat și ne uităm la capacitatea omului nu la statutului lui de membru de partid? Mai mult, după ce am primit cu țârâita o viață întreagă, cum să nu mai primesc nimic. În trecut accentul e pe ”am primit”. Azi accentul e pe am fost răsplătit în urma muncii depuse. Ah, și aceea muncă corect răsplătită (accent pe corect) a zilelor noastre se întâmplă în mediul privat, mediu care în orașele mari e format din multe multinaționale.

Aici se închide cercul. O generație de copii a căror părinți au ieșit în stradă la revoluție, dar a căror bunici sunt înmărmuriți în fața televizoarelor. Cum și-au pierdut unii busola și cum și-au găsit-o ceilalți?

În primul rând afirmația despre o generație care și-a pierdut busola nu cred că e satisfăcătoare. Cred că această generație, pe care tindem să o stigmatizăm pentru înrolarea în spatele unor apărători ai penalilor din parlament, nu mai știe să-și folosească busola pentru că de ceva vreme și-a predat-o pentru a fi folosită de alții. Aud de prea mule ori tineri spunând: ”ai mei parcă nu mai gândesc. Toate replicile par învățate, iar rațiunea nu mai funcționează.” Nu, nu e vorba despre adolescenți ci de acei care ar trebui să fie călăuză și exemplu unei generații de adolescenți. Rațiunea, analiza, gândirea critică, dialogul sunt de multă vreme dosite și prăfuite. Aceste elemente ar face ca busola să licăre spre direcția dorită…

Pe de altă parte avem o generație ieșită în piețele țării pentru un principiu. Pentru dreptate, nu pentru un partid, nu pentru salarii mai mari și taxe mai mici. Cum am ajuns aici? O parte din răspunsul meu se creionează în urma coroborării mai multor elemente: profilul participantului la protest, adult matur, educat, venind din mediul privat și competitiv. Apoi principiul din spatele protestului: Să nu furi. Deloc. Dacă ai furat, plătești. Tot. Al treilea element e personal și anume experiența studiului și a muncii în Occident unde munca e răsplătită pe măsura efortului, orele sunt respectate cu sfințenie, dedicarea apreciată și greșeala sancționată.

Toate aceste trei elemente produc acel om muncitor, profesionist în domeniul său, cu o etică a muncii în antiteză cu ”merge-și-așa” care știe cât muncește și ce primește în schimb. Când acest om vede pe cel din fața sa furând, i se ridică tensiunea și nu poate să tacă. România a ajuns să aibă un număr semnificativ de profesioniști, a căror etică a muncii s-a format în cu totul alte sfere și cu alte metode decât în mediul comunist sau post-comunist. S-a format prin munca făcută bine, la timp și răsplătită pe măsură. E doar o parte mică dintr-un răspuns pe care mă chinui să îl găsesc de ceva vreme.

Mi-ar fi plăcut să pot spune că această etică a muncii s-a format pe băncile bisericii, însă biserica pare surdă la ce se întâmplă în cetate. O fi surdă, o avea alte treburi mai importante, nu știu, însă caut cu ardoare puntea dintre generația aceasta vie și Creatorul busolei pe care o folosim atât de plăpând.

When Should an Overseas Missionary Pay a Bribe? (link to Christianity Today)

Living in Romania, this article really got me thinking: When Should an Overseas Missionary Pay a Bribe? Four views are presented as an answer to the question stated in the title, and Christianity Today offers their readers a start to an answer, yet far from a definite one. Readers, enjoy and try to come up with an answer yourselves.

bribe

And the article:

Christianity Today: Widespread corruption presents ethical dilemma for outreach. Four views.

The word “bribe” is ugly, with bad built into its definition. For many, bribes are synonymous with dishonesty, deceit, and corruption. But are all gifts that are meant to curry special favor actually immoral?…Read the whole article on the CT web site using the link above.

If you’ve got some interesting insight, feel free to comment,

V.

 

Can Conservative Protestants, Eastern Orthodox and Roman Catholics of mainstream type join together…?

…in bearing witness (to all that I have spoken of )? I urge that we can, despite our known and continuing differences about the specifics of salvation process and the place of the church in that process. From the great tradition, or rather from the Scriptures as they have always been read within that tradition, we received shared understanding of RUIN, REDEMPTION, REGENERATION and the reality of fellowship with our risen Saviour, that suffices for the purpose.

– J.I. Packer in C. Colson and R.J. Neuhaus (eds.), Evangelicals and Catholics Together: Toward a Common Mission, Dallas, Word, 1995

How do you define an evangelical? Mark Noll interviewed.

Lengthy, yet superbly written, the below article from Religion and Ethics Newsweekly, encapsulates Judy Valente’s interview about America’s evangelicals with Mark Noll, historian and professor of Christian thought at Wheaton College:

How would you define an evangelical?

Historians usually use two ways of defining evangelical Protestant Christians. One feature is the things that evangelicals historically and traditionally have believed and practiced. Evangelicals usually stress conversion to Jesus Christ. Evangelicals stress the authority of the Bible as their chief religious authority. Evangelicals are activist in some areas of life, principally in trying to share the good news about Jesus. And evangelicals usually stress the death… 

Some other great questions from the interview are, as follows:

What are some of the myths about evangelicals?

The truth would be?

What are some of the nuances people might miss about evangelicals, some of the surprising things?

Is there such a thing as an evangelical worldview, a different way of seeing history than many other Americans do?

And the difference between “evangelical” and “fundamentalist”?

What about the emphasis on the Bible as the literal truth, as being literal rather than figurative? Do both groups share that? Or do fundamentalists have that alone?

Why do you think evangelicals have become so much more prominent in recent years than they were 50 years ago?

What do you think has fueled that growth?

You mentioned that evangelicals were able to adapt to culture and to new technology. In what ways did they adapt that others did not?

You say evangelical adaptability has been a positive influence in some ways. But others these days are raising the question: Have evangelicals become too much a part of the culture around them?

In this effort to adjust to modern culture and appeal to larger groups of people, particularly the unchurched, has the evangelical message been watered down? Is this a concern to you?

How would you assess the influence, in politics and culture at large, of evangelicals?

What role do you think evangelicals will play in the upcoming presidential election?

Let’s talk a little about evangelicals and their faith. How do you and others share your faith with people you meet who are not Christian?

Is there any concern that the habits and practices of evangelicals are becoming too much a part of the secular world, particularly young people? It’s hard not to be swept up in the culture that you live in.

How much of a sense do you have, or do evangelicals still have, that they are outside the mainstream? Or are they not becoming more and more a part of the mainstream?

Do you think they are losing somewhat that outsider status — that status as people standing apart from secular culture, almost in judgment of secular culture?

You wrote an entire book called THE SCANDAL OF THE EVANGELICAL MIND about being both an intellectual and an evangelical Christian. To what extent have the issues that you brought up in that book been overcome?

What can you tell me about the Vineyard movement? Where does it fit in on the spectrum of evangelical churches?

You’ve written a lot about the Protestant hymns. What is their significance for the evangelical tradition in America and for evangelical churches?

What about global evangelicalism?

Enjoy the read!