Category Archives: Apologetică

RZIM Training Weekends in UK.

Screen Shot 2014-03-27 at 12.34.14

Spread over three long-weekends in the year, the course provides in depth teaching in apologetics and the spiritual disciplines. Our aim is to equip each participant to be a dynamic witness in whatever context God has placed them in, by helping them to grapple with the heartfelt questions and intellectual challenges of apologetics, as well as to grow significantly in spiritual life and character. The training is structured to allow for a lot of interaction with speakers and opportunities to ask questions. Past courses have also proved to be times of forging meaningful and lasting friendships with like-minded Christians. More about it here.

The next one is scheduled for  Thursday 24 – Sunday 27 April 2014, at Chartridge Lodge Hotel, Chesham, Buckinghamshire

See you there,

Apologetica conversațională – Introducere

Cineva spunea că ”problema multor filozofi și teologi este că ei merg adânc în cercetare, stau mai mult timp între cărți, iar când se întorc între noi, sunt mult mai departe de noi și de realitate”. De aceea, apologetica nu trebuie să aducă mai multă confuzie, în ceea ce privește Evanghelia, și astfel să o facă să sune mai profund, ci apologetica trebuie să comunice profunzimea Evangheliei, astfel încât să înlăture orice confuzie cu privire la ea.

Chemarea de a fi o mărtuire a Domnului Isus Cristos, este o chemare pe care o are fiecare credincios, iar chemarea de a da socoteală pentru nădejdea care este în el, după cum vom putea observa imediat, este de asemenea, o chemare pentru fiecare credincios. Dacă îndeplinirea chemarării de a fi un evanghelist nu sună atît de dificil, s-ar putea ca o chemare de a fi apologet să sperie pe unii dintre noi.

Pe parcursul acestei serii de articole cu temă apologetică, începută azi, aș vrea să punctez două lucruri: în primul rând, să observăm lărgirea înțelesului și a scopului apologeticii pentru a reuși să o vedem ca pe o chemare a fiecărui creștin, și într-al doilea rând să expun câteva unelte pe care le putem folosi în îndeplinirea acestei chemări foarte importante, indiferent de contextul în care ne aflăm.

Așa cum a fost deja sugerat de către alții, există cel puțin 3 unghiuri din care putem aborda natura apologeticii: abordarea teologică, abordarea academică și abordarea misiologică.

Abordarea teologică conține, așa cum deja e evident, temele majore teologice cum ar fi scopul harului comun, natura revelației generale și efectele condiției păcatului asupra capacității de înțelegere a omului. Studiind aceste teme, vom descoperi informații importante despre ceea ce ar trebui să așteptăm atunci când vom avea interacțiuni cu cei care nu sunt încă credincioși.

Abordarea academică conține ceea ce majoritatea oamenilor au în minte când vorbim despre apologetică – este de fapt conținutul apologeticii: răspusuri la problema suferinței, argumente pentru existența lui Dumnezeu, argumente pentru învierea lui Isus din morți. De asemenea include și argumente împortiva afirmațiilor sau provocărilor la adresa creștinismului. Este vorba de conținutul apologeticii, fie că ne referim la un răspuns de 30 de secunde sau la un tratat de apologetică publicat într-un jurnal teologic. De la temele majore ale apologeticii, vom ajuge în scurt timp să abordăm filozofia religiei, critică textuală și istorică, bio-chimie și chiar fizică.

Abordarea misiologică conține ceea ce numim apologetică aplicată sau apologetica conversațională, pentru că ea își găsește aplicabilitatea în viața de zi cu zi în conversațile pe care le avem cu cei din jurul nostru. Această abordare include o dinamică a comunicării cu o anumită audiență, fie ea formată din una, două sau mai multe persoane. Noi vrem să comunicăm în așa fel încât Evanghelia să fie recunoscută ca răspuns la problemele cele mai adânci ale inimii omului. Vrem să răspundem întrebărilor oamenilor în așa fel încât informația să fie transmisă împreună cu mesajul Evangheliei, astfel fiind evident că apologetica este evanghelizare și evangehlizarea este apologetică. În zilele noastre, apologetica trebuie să fie evanghelizare, iar din această cauză abordarea potrivită pentru fiecare credincios trebuie să fie imperativ cea misiologică.

Cuvântul ”apologetică” este transliterația termenului legal grecesc ”apologia” care era folosit ca definiție a apărării raționale într-o curte de judecată. În lumea grecească era folosit și sinonimul ”dialegomenos” (a argumenta) ca descriere pentru activitatea în filozofie și logică. Apărarea în fața unei acuzații a procurorului este imaginea cu care trebuie să rămânem în minte pentru a înțelege cât mai bine acest cuvânt. Apostolul Pavel folosește aceste cuvinte în mai multe locuri: Faptele Apostolilor 24:10, 25:8, 26:2, Filipeni 1:7, 1 Petru 3:15 ș.a.m.d. Prin apologia pe care o descrie Pavel, atât apără, cât și întărește Evangehlia. Indiferent de circumstanțele în care se află, Pavel se dă pe sine ca exemplu al apărării mesajului Evangheliei. Dacă ne uităm la 1 Petru 3:15, vedem că Petru dă o poruncă, conform căreia noi trebuie să fim oricând pregătiți să dăm un răspuns celor ce supun întrebărilor credința noastră – ”Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Cristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă,

Așadar, conform poruncii din 1 Petru 3:15, fiecare credincios este îndemnat să îl înalțe pe Cristos ca Domn în viața lui, inima fiecărui credincios să fie dedicată și umplută de Domnul Isus și voia Lui pentru noi, ca mai apoi, mai ales într-un context de suferință și persecuție, ca cel al Bisericii din secolul întâi, fiecare dintre noi să fie gata, sau să fie pregătit, să dea socoteală, sau să răspundă pentru credința pe care o are în Isus Cristos. Îndemnuri ca pocăință, dedicare, sfințire, pregătire, vestire, sunt incluse, ca întreg, în chemarea și porunca adresată fiecărui credincios de a vesti și apăra Evanghelia și mesajul lui Isus Cristos.

Având în vedere aceste lucruri, alături de semantica și folosirea cuvântului apologetică în Scriptură, aș vrea să sugerez în următoarele articole/postări câteva moduri în care putem face apologetică în fiecare dintre conversațiile pe care le avem, în fiecare zi – de aici și titlul seriei – apologetica în conversații.

Uitându-ne la Domnul Isus în Evanghelii și la conversațiile dintre El și la conversațiile Lui cu oamenii, transcrise pe paginile Scripturii, vom observa felul în care El, deseori, răspunde întrebărilor cu o altă întrebare. De ce oare? De ce să complice lucrurile, când oamenii caută un răspuns cât mai simplu? Este oare un fel anume, în care Isus poate să îi facă pe oameni să gândească? Are oare un scop anume în spatele felului în care pune întrebările înainte de a da raspunsurile? Dacă da, care este acela? Răspunsul la aceste întrebări însă, urmează în articolul următor.