Apologetica Modestă; Apologetica Triumfalistă. O Distinctie (reblog Natan Mladin)

Una dintre sarcinile apologeticii modeste este să pună pietricele în încălțările necredinciosului.

In functie de obiectivele pe care si le asuma, apologetica este de doua feluri: modesta sau triumfalista. Apologetica modesta, printre altele, sugereaza plauzibilitatea si atractivitatea credintei crestine,formuland argumente (aplogetica rationala) si povestind la modul ‘dar daca…Dumnezeu (nu) exista’ si ‘vino si vezi’ (apologetica poetica/narativa).  In tot acest timp, apologetul modest intelege ca nu poate ‘dovedi’, in sens tare, existenta lui Dumnezeu printr-un argument, nici macar prin toate argumentele formulabile luate impreuna, si nici nu poate convinge prin povestirea sa. In schimb, apologetul triumfalist e convins ca ceea ce ofera e o demonstratie cvasi-definitiva bazata pe dovezi de netagaduit. Urca frecvent pe calapodul silogismelor spre a executa cu sange rece conceptiile concurente. Adesea ii priveste cu superioritate pe interlocutorii sai necredinciosi, care persista in ceea ce el considera a fi conceptii a caror irationalitate crede ca a demonstrat-o.

Apologetica modesta cauta sa ‘dea de gandit’, ‘sa nu lase in pace’, ‘sa puna pe ganduri’, nu (neaparat) sa convinga pe loc, si in niciun caz sa ‘demonstreze’ beyond a shadow of a doubt.

Articol preluat de pe www.gandurar.wordpress.com.

Leave a Reply